O, slavă ție, prostie globală,
Împărăteasa feed-ului infinit,
Crescută din swipe, like și scroll,
Încoronată cu clipuri de șapte secunde
Și gânduri expirate.

Te-ai răspândit frumos, democratic,
Nu mai ții cont de școală, carte sau vârstă,
Ai prins rădăcini adânci
Între TikTok și Instagram,
Unde mintea se odihnește veșnic
Și ideea e opțională.

Fericiți sunt cei ce nu citesc,
Căci nu vor fi tulburați de gânduri.
Fericiți cei ce fac bășici la degete
Dar leșină la vederea unei biblioteci.
Pentru ei, cartea e dușman,
Iar lectura – o boală rușinoasă.

Aud cuvântul „a citi”
Și se zvârcolesc ca dracii la tămâie,
Cu spume digitale la colțul gurii,
Strigând:
„Cine are timp de așa ceva?”
În timp ce pierd ore
Urmărind nimicul perfect editat.

Ai adus pacea minții goale,
Ai înlocuit argumentul cu emoticonul,
Ideea cu titlul strident,
Adevărul cu „am văzut eu într-un clip”.

O, prostie, ce frumos ai nivelat lumea,
Toți egali în ignoranță,
Toți experți fără cunoștințe,
Toți lideri fără gândire.

Iar cine îndrăznește să deschidă o carte
E privit suspect,
Ca un ciudat,
Ca un infractor al epocii digitale,
Vinovat că gândește prea mult.

Dar nu-ți face griji, o, prostie,
Viitorul îți aparține:
Algoritmii te hrănesc,
Mulțimea te aplaudă,
Iar lectura…
Stă într-un colț, prăfuită,
Așteptând o minune.