acolo de unde vin eu nu mai e nimic.

nici o pleoapă nu mai clipește,
nici o mână nu mai mângâie
altă mână,
nici un suflet nu mai adie în pieptul acela uriaș
care mă adăpostea

acolo de unde vin eu nu mai e nimeni.

rând pe rând,
plângând unul după altul
s-au dus toți,
până au rămas în picioare doar cruci,
înfipte adânc în rădăcinile mele ca niște cuie
în inimă