Singura parte bună este cerul.

Cerul pe care îl port în cea mai bună
Parte dintre părțile din care
Sub el mă alcătuiesc
Ca un răsărit
De Soare.

Ca un orizont pe care niciodată
Nu îl voi atinge tot astfel cum
În sine, linia de-a lungul
Căreia mi se întinde,
Din destinderea sa
Mă cuprinde.

Din partea de cer pe care cu mine
O port, cândva am să plec.

Ea va rămâne în ochii cărora o privesc
Ca acel Soare răsărind în depărtare
Născând valuri întâmplătoare
De raze strălucitoare.

Cerul din mine este cea mai bună
Fugă de mine din cauza căreia,
Ca el, gândesc cum va fi
Când fără el va trebui
Cu mine să rămân
Și să trăiesc.