filozofeazã furnica supremă
dintr-un vârf de muşuroi
ca şi cum lumea ar fi atâtica
iar noi tot numãrãm frunzele galbene
ca pe o regulã a paralelogramului
într-o lume cu patru anotimpuri
şi un miliard de sincope
deşi pãmântul e plin de ierni veşnice
şi veri nesfârşite
e ca şi cum le-am spune negrilor
cã dumnezeu e alb
asiaticilor cã ochii migdalaţi
sunt o scãpare de program
iar broaştei râioase
cã broasca ţestoasã e doar o ninja cu scuturi

cum naiba sã declamãm legi univesale
dintr-un bob de mei
ca şi cum dezvoltarea nimicului
e ceva mai mult decât nimicul în sine

silabisim totuşi aiuristic demenţa
ca regula tuturor regulilor
zâmbind aşa frumos
ca între douã alãptãri la sân
şi un vis