nu-mi las inima sedusă de iluzii și himere,
nu o las să se revolte pulsul să îi crească,
liniștea zilei are gust de tartă cu mere,
momente de fericire nutresc să sporească.

sufletul este flămând de lumină și miraj,
să poată depista pericolele vieții,
pentru lupta cu năpasta îi trebuie curaj,
vrea să atingă cerul ca munții semeții.

lumini și umbre îmi tapetează pereții,
vântul la fereastră bate insistent,
să-mi aducă vestea zorilor dimineții,
pe aripi să îmi ducă visul persistent.

visez cu ochii deschiși o viață ideală,
o lumea rafinată lui Dumnezeu loială