M-am pregătit douăzeci de ani
să intru în mediocritate.
Crezi că sunt pregătit?
Unii ar spune că-i păcat,
dar e ok, eu mi-am dorit-o.
Să pot avea o viață simplă,
să pot fi sincer fericit...
Să mai iubesc o fată, două,
să beau o bere, poate trei,
să spun un banc, să râd prostește.
O viață am doar. E ok?
Nici nu contează, lasă, scuze.
De ce te-ntreb pe tine când
sunt răspunsuri pe care, sincer,
mai bine să le țin în gând.
„Mai bine le duci în mormânt!”
Hai să nu devenim macabri.
„De ce, e rău?” Nu chiar.
Bine și rău, ciudați sunt ambii.
Nu îi cunosc. Sau da? Probabil.
Decât ciufut, mai bine amabil.
Cine sunt oare? Haide, ghici!
Copac? Ori floare? Ori arici?
Hai că deja devine greu.
Tot nu se știe cine-s eu.