chiar am un întreg univers pe tavan
mai ales atunci când rãvãşesc oile albastre
ca pe un caier de galaxii
apoi mã tot întreb
cum doamne-iartã-mã sã le botez
cã nu-mi ajung numerele
iar cu ridicatul la puterea zece la a zecea
mã cam doare spatele
aşa e când îmbãtrânesc
uit cum s-ar rezolva
în stilul smuls
toate aceste ridicãri
fãrã sã-mi mai rup gândurile
pe când prãpãdidele acestea de lacrimi
mai cã se cred stele
pe tavanul meu încãpãtor