În inima lor vulcanii
nu poartă pietre.

Ci numai impulsuri din care
își aruncă ființa în afara
adâncului natal până
când se golesc.

Sunt ochi căutând
în propria lor oglindă
pentru a vadea dincolo
de privirea ce îi inundă.

Lumină furată de lună.

Un cearșaf cald
întins peste lume.

Trupul lor,
între ieri și mâine,
adună din bătăile inimii
suveniruri mobilatului
sufragiu de ruine.

Icoane pe altar
la răsărit așezate
pentru a rămâne
și să fie
uitate.

Raze ale aceluiași
din urmă sine
prin toate.