fugim de adevăr
ne lustruim chipul
până dispare

prea multă lumină
șterge memoria
rămâne o față netedă
numai bună de purtat
dar ajunge o crăpătură
să intre noaptea
să ne așeze înapoi în trup

să nu uităm
chipul are nevoie
de un pic de umbră
să fie om