deasupra polului nord
nu există banchize de gheață,
miros de pâine sau fum,
gustul dominant al singurei realități
desprinse de vis,
instinctiv
și naiv.

(nimic nu poate fi risipit în exces
doar surprins.)

deasupra polului nord
apare inevitabil disconfortul
de a ști exact ceea ce simți,
de a te oferi la extrem
în proba unei profunzimi
ancorate de stern.

(fără risc
în iminenta despărțirii de sine...)

rămâi prins
ca umbra unui delfin orb
despărțit de ecou —
propriul tău nord,
o fisură de adâncime.