Ea mă-ngroapă
Cu a frumuseții-i lopată;
Blestemată să fii,
Chiar dacă încă te-oi iubi.

Trece vremea iar eu
Tot la tine mă gândesc.
Mă-nvăluie o furtună de cuțite
Ce-mi săgeată sufletul intens.

Ca o dalbă stea tu strălucești;
O stea pe care nu vreau s-o pierd,
Dar deja te-am pierdut
În adâncul și întunecat Univers.

Mă năpădește o jale vulcanică
Iar lava mea arde tot.
Tare mult aș dori să adorm
Și să uit de tine și de tot.

Te-am iubit, zău,
Dar va rămâne o amintire
Într-o mare de gânduri
Și de nostalgie.