E iarnă grea în viață mea
și sunt troienele cât casa,
de astăzi nu te voi mai aștepta,
rămâi a altuia mireasă,
eu am să zac aici, zidit între zăpezi,
și-o să îngheț, înțepenind ca o statuie,
știu că nu-ți pasă că o să mă pierzi,
că sunt bătut de tot în cuie
si pentru tine eu mă răstignesc,
fără să sper în vreo-nviere,
ci doar atât, să pătimesc,
în pace și-n tăcere,
nu îmi doresc să ai păreri de rău
ori ca să simți durere,
e de ajuns cât sufăr eu
trădări și-njunghiere,
căci știu că niciodată nu vom mai putea
să împărțim lumina vreunei zile,
rămâi pe veci al celuia
pe care ți l-ai ales mire