cuget că poezia este limbajul zeilor,
influențează lumea mai bună să devină,
sufletele încântă precum mireasma teilor,
visuri moarte le învie cu putere divină.

în aripi de lumină slove se metamorfozează,
să deschidă orizonturi cu zboruri neînfricate,
galaxii de stele să cucerească visează,
să umple cu strălucire spații întunecate.

se domesticește iadul cu poezia iubirii
stau zeii pe gânduri și se minunează,
de când poeții stăpânesc tainele vorbirii
și părți din suflet lumii le donează.

cu capul la pământ se apleacă zbirii,
când cuvântul strălucește ca soarele la amiază.