în drumurile mele în lumină prelungite,
contemplu splendorile raiului terestru,
mă bucur de simfoniile în suflet adăugite,
vântul mă însoțește fluierând buiestru.

poezia îmbracă goliciunea ca o bluză de puplin,
prin lume mă poartă cu ritm și cadență,
îmi ține de urât cu entuziasmul deplin,
ocolesc capcanele cu multă prudență.

facturile vieții cu trudă le plătesc,
de când veacul are tristă nuanță de gri,
totuși visuri astrale se împământenesc
și speranța de mai bine are pedigri.

luminez marea speranței ca un far,
gândurilor le-au crescut aripi de călifar.