M-ai învățat să nu explic
să ascult sunetul harpei
să descifrez fețele oamenilor ascunși
sub gluga minciunilor/ templul rugăciunilor către Zidul nostru de la Ierusalim/
cu atâtea oftaturi de neîncredere în a înțelege cu adevărat/ cine ne apară?
Cine ne iubește?
Cine ne ascultă?
Prea multe întrebări fără răspunsuri…
Să închidem televizorul/ mobilul/ geamurile?
Să așteptăm pur și simplu magia viitoare / a lui Dumnezeu Unicul?
să închidem ochii și să așteptăm?
e prea mult pentru o bătrânețe firească/

chipurile să uităm de Epstein, Bibi sau Iran.
vreascurile ale poetei Sylvia Plath plutesc în aer.