oricine îmi poate citi expresia momentului
întocmai ca pe o pagină a unei cărți
deschisă doar la voia întâmplării
fără să se vadă vreun semn voluntar

rândurile se aștern
în momentul când privirile
poposesc pe fruntea mea
pe trupul meu supus observării

izvorul rândurilor nu sunt eu
ci conștiința celui care îmi citește
ridurile

eu sunt doar cauza izvorului cuvintelor
citite prin gândurile străinului
curios

ori
să mă contrazic pare-a fi normal
de fapt
izvorul este aspectul fizionomiei vârstei
fotografiile almanahului ce își lasă paginile
în voia foșnirii oricărui vânticel

să aprob
să nu aprob
semnătura îmi este autentică
cerneala având gustul fericirilor
gustul necazurilor