Blestemul iubirii

Te blestem să fii iubită de oricine, mai puțin
De acel ce vrei să-ți fie ori iubit, ori concubin.
Să ai parte de durere, de suspine și de chin,
Vânt să bată și să plouă peste tine din senin.

Te blestem să nu ai somn, nici puterea să reziști,
Tare să fii supărată și mereu cu ochii triști.
Să visezi și zi și noapte răul care l-ai făcut,
Să n-ai șansa, când o fi, nici la ultimul sărut.

Te blestem să nu ai parte niciodată pe pământ
De respect, compasiune ori măcar de un cuvânt
Ce ai vrea ca să-ți aline când ți-e greu sufletul tău.
Te blestem cu supărarea celui ce i-ai făcut rău.

Te blestem să uiți și ziua când pe lume te-ai născut,
Dar să nu uiți niciodată ora când m-ai cunoscut.
Te blestem să simți durerea chiar și-n ultimul minut,
Să cerșești cu disperare de la mine un salut.

Te blestem, distinsă doamnă, să rămâi pentru vecie
Cea mai tristă amintire ce putea cândva să fie.
Să te afunzi în ignoranță, să-ți fie viața pustie.
Te blestem să fii privită chiar ca ultima femeie.