Te dor mainile ce te mangaie
Te ard ochii ce te privesc
Si lacrimile toate negandite
Te-adorm si te imbatranesc

Lasa frunzele sa-ti fie maini
Si copacii sa-ti fie brate
Iar pe pamantul asternut si parinte
s-adormi incet noapte de noapte.

Sa te minte padurea si sa-ti cante
Iar cerul sa-ti fie freamat de dor
Picioarele s-alerge obosite
Si-n ochii tai sa vrei sa mor.

Sa ne trezim mai presus de cuvinte,
de sentimente, de viata si nemurire
Departe de lume, de oameni, de ecou
si mai ales de amintire...