Cea dintâi frunză creștea pe ram
În timp ce ramul creștea
Și cu cât creștea și îi creșteau frunze
Se întreba, privindu-l cum se întinde,
Câte alte frunze după ea îi vor crește
De-a lungul căutării luminii
Ce în carne ramului îi înflorește?

Până când și nu până unde
Ramul întins va purta greutatea lor?

Îl vedea ca pe o mare
Peste care plutesc corăbii
Cu pânze întinse să prindă
Din lumină vântul care
Le poartă spre nemurire
Pe o rază de candelă
Dintr-o firidă.

Singura ei întrebare pentru care
Nu avea răspuns în privire
Îi înflorea de-a lungul
Întinderii ramului
Către o stea călăuzitoare
Urmată de magi cu daruri:
Tămâie, aur și smirnă,
Luminii din sâmbur
Căruia se închină.

Prima frunză care creștea pe ram
Se întreba, visând la cum va muri,
Câte frunze care mai cresc după ea
La înmormântarea ei vor veni?