poate reuşesc sã-mi cumpãr o pâine
şi un colţ de chilie
unde sã-mi atârn fericirea
ca pe o promisiune
de mai bine

orbul cerşeşte o clipã de luminã
îi ofer o parte din zâmbet
uitat prin mãrunţişul vieţii
apoi cu regret învãţ liniştea
din toţi rãrunchii
şi tac şi tic şi tic şi tac
o inimã ţie un gol mie
un fel de morse
bãtut în neştire de un ciocârlan
în colivie

poate într-o zi
când trupul nu-mi va mai cere nimic
te voi rãscumpãra
cu un suflet