Umbra și cu răul

Ne trăim viața – în citate,
Vorbim despre moralitate,
Și înțelegem, la sfârșit,
Că Antigona a murit.

Suntem stinși pe dinăuntru,
Am ucis chiar și cuvântul,
Iar tăcerea-i mărturie,
Transformată-n nostalgie.

Ne-am dori în nopți cu stele
Să fim zâmbetul din ele,
Să înțelegem infinitul
Și sublimul, și sfârșitul.

Din răspuns să facem azi
Întrebare, nu enunț,
Să fim umbra dintre brazi
Și pedeapsa din denunț.

Să avem zâmbet în privire,
Lacrimă la despărțire,
Să fim domni în tot ce ține,
Nobili cu respect de sine.

Ne-am dori... dar nu se poate,
Suntem rana de pe coate,
Tot ce-i trist și tot ce-i rău,
Suntem Lică Sămădău.