''- Mai târziu voi fi cu tine, o să vezi...
Și-am să te rog din suflet să mă crezi
De mă iubești, aș vrea să-mi demonstrezi
Și cu răbdare, tăcerea s-o păstrezi...

Într-o zi, întreaga lume va afla
Că tu ești de fapt aleasa mea
Și vei vedea că nu-mi va mai păsa,
Voi ignora părerea altora...

Într-o zi, promit vei fi cu mine...
Vom împărți mereu și rău și bine,
Vom colinda de mână întreaga lume,
Fără să las pe alții să mă -'ndrume...

Noi mai târziu, ieșind de prin rutine
Vom trage in sfârșit a teatrului cortine,
N-o să mai plec nicicând de lângă tine
Te rog să ai încredere în mine..."

Și ea știa... dar aștepta cuminte...
Sătulă de atâtea jurăminte...
Căci rând pe rând a auzit în minte,
Nu doar o dată, asemenea cuvinte.

Cu ochii triști, ea nu privea niciunde
Oprind cu greu lacrima s-o inunde,
Cu-n zâmbet sfios, durerea își ascunde,
Cu glasul stins ea în sfârșit răspunde:

"-Am să aștept,căci te iubesc nespus
Am să aștept să faci ce ți-ai propus...
Chiar de-mi va fi și sufletul distrus,
Am să te-aștept, până -n al meu apus..."