DIASPORA SPRE CASĂ

Mamă, vin mâine acasă,
(de atâtea ori ți-am spus)
când cerul frontiera își descuie,
bărzi metalice aduc în ciocuri
fiii diasporei.

Îmi pun în geantă
rugăciunile învinețite,
sper că-n ogradă nu ați pus pietriș,
să mă recunoască păpădia și pământul.

Și dac-o fi în calendar vreo sărbătoare,
tu frământă cu drojdie din lacrimi cozonacii,
să îi aduci din cimitir pe toți și pe tataie,
la masă să ne punem,
să îndulcim cu must trecutul.

S-a descompus relația copil-părinte,
mizerabilă stare existențială,
ne ține internetul ombilicul.

De n-ar fi fost figurile paterne,
către țară n-ar fi conexiune,
copiii mei
ar scutura cetățenia de prin pașapoarte,
pe acte mortuare și-ar semna vorbirea.

Dumnezeul țării mele e corupt,
buzunaru-i ușă la o bancă,
ce cruci să-mi mai vând?
(să nu mai spun de-atâtea ori)
vin mamă mâine acasă.

Irlanda, Athlone 2026