Încãrunţeşte lumina!
Azi i-am zãrit
un fir alb
ascuns în pieptãnãturã.
Nu ţine cont de ani.
Vrea ea sã fie cochetã,
dar umblã cu capul în nori
și nu ia seama pe unde calcã.
Abia am reuşit sã o salvez de dimineaţã:
îşi prinsese un picior
în plasa singurãtãţii.
Of, luminã!
Îmi calc pe bãtãile nesigure ale inimii,
dar îţi promit ca,
de azi înainte,
s- aştern în faţa ta,
(meriți, regina mea!)
cuvintele
ca trepte sigure
pe care sã pãşeşti...