Pe Dealul Mare, la Sinești, a coborât,
Arsură de mugur în codrul cel tăcut,
Să rupă pecetea din taina zborului,
Să lege în inimi descântec dorului.

Coboară din munte în pas de petale,
Să fure din graiul pădurii cavale,
Vestește prin iarbă un martie aprins,
În inimi, cuib de lumină este întins.

Năvalnic e crainicul, chip de lumină,
Cu zâmbetul generos, fără de vină,
La nunta din codru, mesager a sosit,
În ochii de gheață, un foc alb a trezit.

Prin codrul cel vechi, pașii iar și-i mai saltă,
Spre taine ascunse și iarba înaltă,
Sunt leacurile ce cresc sub soare timid,
Stăpânul tăcerii, cu-al său spirit candid.

Ne cheamă la nunta naturii în floare,
Și-a dragostei care în suflet răsare,
Să bem din potirul cu farmecul bogat,
Ce-n inimi, Dragobete, azi a semănat.