Între treptele iubirilor noastre
Emisferice ca aripile ultimului înger
Aplecat peste noi îmbrățișați
În jurul gândurilor noastre singure…

Un loc gol, pe care
Nu l-am simțit niciodată
Se repetă bizar și regulat
Ca într-o oglindire nesfârșită
A zeului nostru îndepărtat
De pasiunea ascunsă în noi
Ca o icoană
Pe zidul unei închisori

Desculți și mirați
Pe malul prea lung al sorții
Nu ne vom opri niciodată
Să ne ridicăm pe vârfuri
Între treptele iubirilor noastre
Atingând uneori cu un vis
Aripile ultimului înger din noi