timpul cu sfori mă manevrează ca pe o paiață,
cu promisiuni deșarte mereu m-a aiurit,
însă eu lupt din răsputeri pentru viață,
visuri și speranțe încă nu au murit.

dar mă răscolește zilnic un dor nețărmurit,
de bărbatul meu care este un înger acum,
de ce mi l-a luat Dumnezeu nu m-am lămurit,
de tristețea dureroasă nu pot scăpa nicicum.

mă face mai puternică tot ce nu mă doboară
continui cu determinare misiunea pe pământ,
încă mila lui Dumnezeu în mine mai coboară,
lumina mă încălzește ca un călduros veșmânt.

destinul meu nu-i ușor dar nici prea greu,
neprețuite daruri de la Univers primesc mereu.