|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ era nevoie de aerisire Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 4
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-04 | |
Nu ridicați palate pe morminte
Nu a fost doar un vis să scriu cărți, Ci o chemare dată din lumină, Să spun răspicat celor care ne răniți Că durerea noastră-n timp nu se alină. Ne naștem goi, cu sufletul curat, Precum un crin ce-n zorii zilei se înalță, Dar, flămânzi după aur și păcat, Ne rătăcim chiar prin propria viață. Căci doar prin trudă și prin bunătate Urcușul este greu și anevoios, Ne vindem sufletul pe jumătate Unui stăpân din iad cu chip frumos. Îmbătrânim adânc pe dinăuntru, Deși în acte anii sunt puțini, Visăm să stăpânim în veci pământul Și semănăm durere printre spini. Vă spun acum, în ceas de întristare: Nu ridicați palate pe morminte, Căci viața cere dreaptă răsplătire Și ține socoteală la cuvinte. Ce-ați câștigat nedrept vă va părea O clipă dulce, plină de mărire, Dar când plecarea însăși ne-o chema, Va fi zăvor la poarta către nemurire. Și-atunci, cu glas tăcut și obosit, Vă veți întreba, însă fără scăpare: A meritat să fim atât de răi, Când mult mai simplu era ...să dăruim o floare? Fiți oameni — nu doar umbre trecătoare, Împrăștiați lumină... fericire, Căci numai prin iubire și onoare Vă câștigați dreptul la nemurire.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate