Când rațiunea o să apună,
doar poezia o să rămână.
Un cer fără soare, fără lună,
ne va vorbi fără să spună.

Cuvintele vor fi date uitării,
adormite în atlasele istorii,
doar pântec al cunoașterii,
doar germeni ai renașterii.

Ale sufletului vechi veșminte
vor ajunge noi îngrășăminte.
Nu ne vom mai aduce aminte
de aceste noi vechi zăcăminte.

Nu vom mai vorbi în cuvinte,
ci doar prin gânduri infinite.
Între noi vor curge curente,
sufletele noastre coerente.