Aripa îngerului

Și de-o fi să vină clipa
Când ca fumul m-oi topi,
Mi-aș dori s-ajung aripa
Unui înger ce-o pieri.

De atâta supărare
Ce n-ai cum să o prevezi,
Pare că nu mai e soare
Și nici albul din zăpezi.

Chiar de dorul mă apasă
Ori vreo rană din trecut,
Simt că timpul nu mă lasă
Pradă iadului pierdut.

Iar din mirul de pe frunte
Mi-am făcut medicament
Și să uit de amănunte
De regret… de testament.

Dar poate-n tăcerea nopții
Voi găsi azi alinare,
Și voi fi alesul sorții
Ori a timpului chemare.