oricum cuvintele doar amplificã prãpastia
precum un ecou învârtit pe un zbor de erete
dar oricât ai crede în legi eterne
şi teoreme îndoielnice
într-o zi vei plânge timpul
petrecut în faţa unei table întunecate
de o mie de ori ştersã cu lacrimi
demonstrând doar pentru tine
o axiomã închisã într-o altã axiomã

ştiu cã e firesc sã te simţi zdrobitã
precum un coş de struguri roşii
într-un vas de stejar
în timp ce eu te sorb
ca pe un leac