Într-o zi oarecare, din întamplare,
A dat peste mine un blestem mare.
Am aflat că din a vieții suflare,
Se pot face artificii zburătoare.

Am luat un tub mare de hârtie
Și l-am umplut fără modestie
Cu a mea vitală energie.

Am frecat ca prin magie
Și am dat foc la hârtie.
Rachetuța a plecat în zbor
Să rivalizeze stelelor.

O secundă de lumină,
Doar bucurie deplină,
Un spectacol fără nume,
Raiul coborât pe lume.

Însă vraja repede s-a frânt,
Ca un parfum pierdut în vânt,
Și am rămas însetat, înfrânt,
Obosit, prăbușit la pământ.

Atunci eu totul am abandonat.
Și rachetuțe am confecționat.
Dar energie nu mai aveau.
Dădeam foc dar nu zburau.

Am luat energie și cu împrumut,
Așa am ajuns dator vândut.
Dar degeaba m-am chinuit,
Eram deja prea istovit.

Atunci am plecat la culcare.
De fapt am intrat în hibernare.
Zici că eram gata de internare.
Puteai să îmi aprinzi o lumânare.

Când m-am trezit în sfârșit,
Mă simțeam tot obosit.
Cred că degeaba am dormit.

Atunci am plecat în căutare,
Cerșind viață cu ardoare,
Dar ce-am găsit n-avea valoare
Nici de-o scânteie trecătoare.

Mai am doar un lucru să declar:
Mi s-a stins și ultima bucată de jar!
Pentru că tot ce am primit în dar
Am dat în schimb pe-un vis amar.