Erau acolo armurari, coșmaruri, andrele;
dacă priveai cu atenție, găseai spini de trandafiri
și cioburi de sticlă care te invitau să le calci…

Nu găseai ce nici prin cap nu-ți trecea să cauți:
numărul de telefon al iubitei
sau numărul de pantof al Cenușăresei;
nu era nici colierul cu diamante al Mariei Antoaneta,
care de fapt stă acum la gâtul unei comete de gheață -
sau cochete de gheață.

Cum dracu’ să le găsești acolo unde totul împunge sau taie,
într-un timp în care nu deosebești densul de rarefiat,
muzica de sunetul unui clopot?

Eram acolo unde privirea taie cubulețe din trupul înghețat al întristării,
unde limba ceasului era regină,
iar buzele mele îi sărutau înțepăturile.