Omul modern

Suntem răi pe dinăuntru,
Foarte falși pe dinafară,
Și am blestema și vântul
Care bate-n astă seară.

Nici măcar nu ne dorim
Să ne fie nouă bine;
Important e să simțim
Că tot răul e la tine.

Ne ascundem după vorbe
Și mințim cu nonșalanță;
Suntem hoți ce poartă robe,
Fără a avea prestanță.

Vindem gândul nerostit
Și sărutul neprimit
Și-am dori, dacă se poate,
Să fim sarea din bucate.

Să împărățim pământul
Fără a ne ține cuvântul,
Să muncim, în realitate,
Doar o oră jumătate.

Să iubim pe semnătură
Și să bem fără măsură,
Iar Domnul, în astă noapte,
Să ne ierte de păcate.

Așa e omul modern,
Precum Dante-n infern,
Niciodată subaltern,
Doar un ipocrit etern.