imaginația mea e un perpetuum mobile,
nu are granițe și nici limite nu are,
plămădește cu migală speranțe nobile
și visuri îngemănate cu galaxii stelare.

nu credeam vreodată să fiu cerșetoare
cerșesc cu stăruință milostenia divină,
lumea mea e chinuită și prea muritoare
și Hristos Mântuitorul întârzie să revină.

totuși câteodată mă cred o prințesă,
stăpână pe paradisul meu creat de timp,
personaj principal în propria piesă,
în care joc alături de zei din Olimp.

mă imaginez o stea nemuritoare,
generatoare de lumină uimitoare.