Fărâme de aspirații

Fărâme de aspirații zac părăsite
pe drumul neputinței,
iar noi din ignoranță
am renunțat la vise.
Poate, totuși, mâine,
vor răsări noile premise
precum lumini fragile
în întuneric prinse.
Știm să închidem ușa,
dar nu și s-o deschidem.
Vorbim fără cuvinte
despre fapte interzise,
și suntem, din păcate,
durerile prezise.
Ne ancorăm în depresii
numai de noi știute,
refuzând candoarea
lucrurilor mărunte.
Suntem regretul privirii abătute,
ecoul surd al vorbelor
uitate în amintiri tăcute.