O stea ginger,
c-o simplitate debordantă,
cu părul roșu prins în diademe,
aprinde focul în priviri.

În pântec am pus de toate:
spice galbene de grâu și vise,
un strop din mare și din scoică
și tot ce-a încăput,
dar, Doamne, e mult mai frumoasă!

E micuță,
șase primăveri
și-o floare la ureche,
și cu sprâncene morcovii.

Hocus pocus preparatus,
ginger nu e culoarea ei preferată,
a inventat culoarea curcubeu;
în brațele ei toate formele geometrice
se topesc în cercuri.

E atâta poveste în căsuța noastră,
unde personajul principal
e prințesa cu părul de ghimbir
și surioara ei neastâmpărată.

Sora ei e și mai mică,
la fel de frumoasă,
studiază trăsnăi și fapte bune totodată.

Fetițele-n oraș sunt pieptănate,
prințesa de ghimbir
adună-n pete universul,
și fluturi negri de noroi,
dar în părul ginger răvășit
și soarele se-noadă dulce.

Iar cea micuță-n bucle crețe
adună orfani porumbeii,
le dă firmituri de pâine
și-i învață alfabetul.

Cu așa două povești opuse
împletite alb-ginger prin casă,
și clipa-n ceas se ceartă.

Dar cine a mai văzut așa mămică fericită,
cu patru brațe îmbrățișată?