Am iubit la nebunie
Și-am pierdut tot ce-am avut.
Sufletu-mi stă cu chirie
Într-un timp aproape mut.

Lacrima din ochi e vie,
Și durerea din cuvânt.
Nu sunt rimă-n poezie,
Sunt doar pulbere și vânt.

Te văd în orice femeie
Și te strig mereu, plângând.
Tu ești unica mea cheie
De la lacătul din gând.

Nici uitarea nu mă cere,
Nici apusul nu mă vrea.
Sunt sfârșitul unei ere
Ce ardea-n ultima stea.

Iar de-o fi să pier de dor,
Vei fi rana din suspin
Muzică-ntr-un ultim cor,
Chiar și un blestem divin.