În oraș sunt parfumate,
Sus pe tocuri, mici artiste,
Impecabile, curate,
Zâmbet stins de lacrimi triste.

Pe la noi, problemă mare,
Chicotesc două fetițe,
Iar rețeta de mâncare
O citim de pe rochițe.

Alte fete-s domnișoare
De la patru ani și-oleacă;
Isabella grabă n-are,
Ciufulită e la joacă.

Valentina e cuminte,
Nu ea este cea ce strică,
Și așa frumos ne minte:
— Vinovată e cea mică!

Nu-i nici urmă de-ntristare,
Firmituri și-au prins în plete;
Ce-au cules de prin visare
Fac în casă, pe-ndelete.

Ne spălăm de dimineață,
În zadar, pe mâini, pe toate,
C-apoi pâinea cu dulceață
E din păr până în coate.

Când plouă, patru mânuțe
Pe pereți culori frământă,
Dinozauri și maimuțe
Din senin se iau la trântă.

Și venit de pe la treabă
Tata-ndată le privește:
— Ce dezastru, spune-n grabă;
Și aspru le dojenește.

Una se ascunde iute,
Și printre lacrimi fierbinți
Alta merge să-l sărute:
— Tati, noi am fost cuminți!

E o zarvă așa de mare,
Se și ceartă, se și bat,
Se iubesc, împart mâncare,
Îmbrățișate dorm în pat.

Mama mustră tare aspru
Când e apă pe podea,
Dar și-n acest mic dezastru
Le aprinde-n păr o stea.

Alte fete-s domnișoare,
Nu se-abat din gesturi fine,
Însă două surioare
Născocesc ziua de mâine.