|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 18
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-30 | [This text should be read in romana] | Copilul de humă și-a strâns râsul în pumni și l-a ascuns sub limbă, hotărând că lumea, cu fețe grăbite și aspre, nu-l mai merită. A coborât în ocean ca într-o uitare curată, unde valurile nu judecă și nu întreabă de ce plângi. În adânc, Atlantida i-a deschis o liniște fără nume, și pentru o clipă râsul s-a întors la el, întreg, viu, adevărat. A început să râdă din nou, iar lumina lui se amesteca cu sarea apei, ca și cum marea îi rescria ființa într-o limbă mai veche decât lutul. Dar nu tot ce se întoarce din adânc se mai recunoaște la suprafață. Uneori, oceanul nu dă înapoi nimic — doar schimbă forma pierderii. Trupul își amintea ceea ce sufletul uitase: că lutul iubește apa doar până la limita dispariției. Zi după zi, valurile îl făceau mai ușor, mai transparent, nu ca o pedeapsă, ci ca o respirație a lumii prin el. Și totuși râdea, iar râsul nu mai avea bariere între el și lume, până când bucuria a încetat să mai aibă nevoie de trup. Când a înțeles deplin râsul, nu a mai avut formă să-l mai poarte, și a rămas doar ecoul lui, plutind în adâncuri. Oceanul nu l-a uitat. Dar nici nu l-a păstrat. L-a transformat într-o vibrație care încă nu s-a hotărât dacă este amintire… sau un nou început.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy