E furtună cu nori grei, cu tunet, cu trăsnet,
dar și curcubeu în viața mea perfectă!
Ne iubim și culeg încet rouă pe obrajii mei vii...
Cireșele amare își fac loc printre cele dulci,
dar leg soarele și-l prind în piept,
să am lumină pentru toți din jurul meu.
Rezervorul cu lacrimi nu se golește niciodată,
e un pahar acolo tot timpul plin.
Verdele semănat de noi crește,
văd petale puternice, dar și spini...
Florile acelea nu se ofilesc niciodată,
ne ofilim noi, de dorul nostru, de dorul lor,
de frica aceea că nu suntem grădinari buni,
că poate nu am îngrijit pământul destul de bine...