Primăvara se comportă ca un bărbat dezordonat. Soarele are sau nu supremație, plouă, e frig, putrezesc rădăcinile bătrâne, pomii cu flori îndrumă greșit pașii celor sensibili. Îți dorești s-o vezi alergând, desculță, însângerată, pe nisipul cu cactuși. Nu o strigi, nu vine fără să-i învelești viitorul în inimi și venituri cât un turn. Sunt zile când ploaia și vântul întorc ferestrele dispuse într-un magazin de confecții rubick îngropat în nisip și flori. Ferestrele devin capcane cu viermi lichizi și bani, care te compun și te descompun. Îți este dor de perfecțiunea cadrului obținut prin imperfecțiunea de însurățel îndrăgostit de o altă femeie, dar miliardele și familia cântăresc mai mult?