încep o pagină nouă
s-au disipat străzile palide
s-au pierdut în cuvintele primăverii
un anotimp cello transparent
strâns în cea mai nobilă nalbă
colecția de săruturi din acest tablou evanescent
este iluzia unor pietre
rotindu-se pe țărmuri fragile
este ploaia care cade pe o cariatidă înserată
totul se reia
fiecare debut este însoțit de aplauzele Malvei
care se întinde pe foile albe reverberând
șiruri lungi de note neologice
transformându-se în fire de vară
născută din zei care îmbrățișează soarele.