Unica dimensiune unde trăim
Este în orizontul în care privim.

Oricine dincolo de ea s-ar întinde
Și ne-ar lovi cu aripi de pretutindeni
Nu este decât un altfel de orizont înscris
În privirea cu care o căutăm în abis.

Suntem cer în cer din privirea noastră.

O fereastră deschisă care așteaptă
Să îi crească, ca dintr-o glastră,
În sticla strânsă de giurgiuvea
Înflorită unicitatea albastră.