întors de pe front, confuz,

pun capul pe cutia cu orteze, proteze

şi siguranțe fuzibile pe care le port

pretutindeni după mine din superstiție,

deşi odată s-au dovedit chiar utile

atunci când un copil de trupă mi s-a plâns

că nu a văzut niciodată o capsulă spațială.

trăiam cu sentimentul că am învins,

rațiunea însă nu mă lăsa să pun

geană pe geană.

morții mă contraziceau,

liniştea îmi dădea apă la moară

un şoricel de câmp mi-a tulburat

nezgomotul cu un chițăit scurt

pierise somnul aşa că am schimbat

impresii despre calitatea capcanelor

şi despre tehnicienii

dentari iresponsabili dar numeroşi.

îmi propusesem ca în zori să iau la picior

frontul

mereu mi s-a părut tentant să fiu

bombă de presă.