Pe un stâlp de telegraf,
E un cuib de barză
Iarna crivățul doarme în el
Răsuflarea lui bate nițel.

Primăvara proprietarii au venit,
Și s-au instalat,
Barza stă într-un picior
Și clămpănește de zor.

Perechea ei se rotește în zbor,
Privește de sus cuibul ușor,
Că doamna lui stă și clocește
Și el o hrănește.

Acum au doi puișori
Albi și pofticioși,
Părinții îi hrănesc
Cu ceea ce găsesc.

Broaștele sunt meniul lor,
Ce le înghit ușor
Berzele sunt umbrele,
Pentru vremurile grele.

Când tună și plouă,
Puișorilor nu le pasă,
Că mama barză drăgăstoasă
Este acoperiș de casă.

Ei cresc repejor,
Se înalță în zbor,
Pleacă la baltă
Unde fac o haltă.

Peștii și broaștele
Cu ciocul lor lung,
Nu au scăpare
Le prind pe fiecare.

Când toamna s-a instalat,
Berzele au plecat,
Lăsând cuibul golaș
Pentru vântul poznaș.