mă plimb printre stele ca o Supernovă,
din iureșul emoțiilor un refren se naște,
în palma Lunii blânde mai scriu o slovă,
ating lumina-i tandră o sărut ca pe moaște.

iubirea ca oceanul de lumină fără țărmuri,
o sfințește acum cerul și Bunul Dumnezeu,
sunete, vibrații, acorduri fine de alămuri,
fără oprire pătrund în sufletul meu.

convertesc în violet tristețea cenușie,
îmi chem iar în vis bărbatul iubit,
să retrăim împreună dulcea voioșie,
să nu mai plece din noaptea mea grăbit.

ființa să-mi acopere cu mii de săruturi,
în inimă să simt dalbe roiuri de fluturi.