azi fluturi veseli zburdă la mine-n decolteu,
mă rostogolesc ca un copil în lanul de lucernă,
arde în ființa mea iar focul de la Prometeu,
bezne să lumineze ca op mare lanternă.

cu timpul meu, cu viața mea mi-am făcut un rost,
numele-mi este trecut în Cartea Înțelepciunii,
sunt poezia caldă între ca va fi și ce a fost,
Universul îl extind cu puterea rugăciunii.

nu mă las îngenunchiată de asprul veac,
speranțe plămădesc cu mintea vizionară,
pentru dureri iubirea solară îmi este leac,
slove inedite zămislesc fericirea plenară.

prin zarea cu păsări privirea mi-e hoinară,
împletind cu raze credința milenară.