în fiecare zi tai cu bisturiul felii din tine
măsurate atent
trebuie să-mi ajungă să trec și toamna asta
e un anotimp nesuferit mai ales dacă plouă și privești tavanul
cri cri cri
toamnă gri
strâng meticulos firimiturile și le pun în plic pe care scriu "fragil"
și o adresă dintr-un oraș de la capătul lumii
unde adolescent visam că voi ajunge
pe zi ce trece feliile sunt tot mai subțiri
translucide
văd lumea prin ele
în nuanțe de albastru și roșu
unii spun că ar fi doar urme de fard și ruj
"parcă-și face înadins buzele cu roșu-nchis"
sună maneaua lumii în mirosul de mici
sunt tot mai flămând
feliile din tine se topesc înainte să le-nghit
nu-mi rămâne decât să-mi amanetez timbrele și poate un rinichi
pentru a ajunge în orașul acela de la capătul lumii
unde barmanul îmi va spune că am o scrisoare primită
eu voi risipi teatral
firimiturile pe un cearceaf alb de hotel ieftin
și-mi voi șopti izbăvitor
aici erai?