Stau pe marginea mării ca pe terasă
Îmbrăcată într-o rochia albă
Ca și cum aș fi goală.

Goală de tot viitorul pe care am să-l nasc.
Cuprinsă de apus ca de brațe iubite
Care cu clipe mă înfășoară.

Mă privesc în același fel în care altcineva
M-ar vedea dintr-un orizont îndepărtat
Uitat pe care undeva l-am lăsat.

Simt dorința trecutului care mă vede
Și care dorește să îmi pătrundă
În măduvă în fiecare secundă.

În marginea terasei, ca pe plaja mării,
Valuri de apus, ca pene din aripi
De pescăruși, la picioare
Mi se adună.

În gândul meu sclipesc ochi de înger
Care, în ascuns, mă privesc goală
Ca atunci când o stea în seară
Strălucește prin următoarea
În sine cădere interioară.